Cum se creează un sistem de irigare: Ghid de planificare, dimensionare și configurare

Începeți cu o evaluare a șantierului, nu cu un catalog de sprinklere

Majoritatea eșecurilor de irigare provin dintr-un sistem proiectat înainte ca amplasamentul să fie măsurat efectiv. Înainte de a cumpăra un singur cap sau picior de țeavă de irigare din plastic, parcurgeți proprietatea și înregistrați trei lucruri: expunerea la soare pe zonă, rata de infiltrare a solului și presiunea existentă a apei la sursă.

Pentru a verifica infiltrarea, săpați o groapă de aproximativ 12 inci adâncime și 6 inci lățime, umpleți-o cu apă, lăsați-o să se scurgă complet, apoi umpleți-o din nou și stabiliți cât timp durează a doua umplere pentru a se scurge. Solul nisipos se scurge de obicei la mai mult de 2 inchi pe oră, lut se scurge la aproximativ 1 inch pe oră, iar solul greu de argilă poate scădea sub 0,25 inci pe oră , care afectează direct cât de mult ar trebui să ruleze fiecare zonă fără scurgere.

Măsurați presiunea și debitul apei înainte de proiectarea zonelor

Fiecare sistem de irigare este construit în jurul a două numere: presiunea statică a apei (măsurată în PSI) și debitul (măsurată în galoane pe minut sau GPM). Atașați un manometru la un robinet exterior cu toate celelalte dispozitive oprite pentru a obține presiune statică. Apoi, folosind o găleată de 5 galoane și un cronometru, cronometrați cât timp durează robinetul să funcționeze complet deschis pentru a umple găleata și împărțiți 5 la acel timp în minute pentru a obține GPM.

Quick Flow Math pentru planificarea zonelor

• GPM total disponibil ÷ GPM per cap de stropire = înălțimi maxime pe zonă
• Dacă sursa dvs. furnizează 10 GPM și fiecare cap folosește 2,5 GPM, o singură zonă ar trebui să aibă nu mai mult de 4 capete
• Zonele de picurare se comportă diferit: majoritatea emițătorilor de picurare folosesc 0,5 până la 1 GPH (galoni pe oră, nu minut), permițând mult mai mulți emițători pe zonă

Alegerea dintre liniile de picurare și Aspersor din plastic pentru irigare Capete

Foarte puține curți sunt bine deservite printr-o singură metodă de irigare. Zonele de gazon deschise sunt aproape întotdeauna mai bine deservite de capete de irigare din plastic cu rotor sau tip pulverizare, care aruncă apa printr-un arc larg eficient, în timp ce paturile de plantare, rândurile de legume și containerele răspund mai bine la irigarea prin picurare, care aplică apă direct la zona rădăcinii și pierde mult mai puțin în urma evaporării și a vântului.

Un aspect hibrid, care utilizează irigarea prin picurare pentru aproximativ 30 până la 40% dintr-un peisaj rezidențial obișnuit și acoperirea cu aspersoare pentru restul, este aranjamentul pe care cei mai mulți designeri profesioniști o folosesc, deoarece potrivește metoda de livrare cu tipul de plantă, în loc să forțeze o soluție pe întreaga curte.

Pas cu pas: Construirea sistemului

Referință pentru dimensiunea țevilor

Țeava subdimensionată este una dintre cele mai frecvente cauze ale pulverizării slabe și neuniforme din capete de aspersoare din plastic pentru irigare. Diametrul țevii ar trebui să fie potrivit cu debitul pe care trebuie să-l transporte, nu doar cu ceea ce se potrivește șanțului.

Greșeli care scurtează durata de viață a unui sistem

Lista de verificare a întreținerii sezoniere

Cât costă un sistem tipic

Costurile variază mult în funcție de dimensiunea curții, de condițiile solului și dacă lucrarea este autoinstalată sau contractată, dar bugetarea la nivel de componente face planificarea mult mai previzibilă decât o singură estimare forfetară.

Pentru o curte rezidențială de dimensiuni medii, un sistem autoinstalat aterizează de obicei între 1.500 USD și 3.500 USD în materiale , în timp ce instalarea profesională a aceleiași amprente costă de obicei între 3.000 USD și 8.000 USD odată ce sunt incluse forța de muncă și lucrările de proiectare.

Înțelegerea sursei de apă înainte de a proiecta ceva

Sursa de apă dictează aproape fiecare decizie din aval dintr-un sistem, așa că merită atenție înainte de finalizarea amenajării conductelor sau a zonei. Majoritatea sistemelor rezidențiale provin dintr-una dintre cele trei surse și fiecare se comportă diferit în cazul unei cereri susținute de irigare.

Racorduri Municipale de Apă

Sursele de apă din oraș sunt în general stabile în presiune, dar pot fluctua în timpul orelor de vârf ale cererii casnice, de obicei dimineața devreme și seara devreme. Deoarece sistemele de irigare concurează cu instalațiile sanitare interioare de pe același contor, zonele de funcționare în timpul orelor de vârf, de obicei între 4 a.m. și 8 a.m., evită căderile de presiune cauzate de vecinii care fac duș sau spăla vasele în același timp.

Private Wells

Sondele introduc o a doua variabilă dincolo de presiune: rata de recuperare, adică cât de repede se reaprovizionează puțul după ce a fost tras. O fântână care se recuperează încet are nevoie de zone dimensionate conservator, deseori rulând mai puține capete de stropire din plastic pentru irigare pe zonă decât un sistem alimentat municipal de aceeași dimensiune, astfel încât pompa nu funcționează niciodată bine uscat la mijlocul ciclului. Un test de debit la pompă, nu doar la robinet, oferă un număr mai precis pentru planificarea zonei.

Sisteme de suplimentare a apei pluviale și a apelor gri

Unele proprietăți suplimentează apa potabilă cu apa de ploaie recoltată, stocată în rezervoare sau cisterne, alimentând de obicei zonele de picurare printr-o pompă de rapel mic, deoarece presiunea alimentată prin gravitație este rareori suficientă pentru capete de sprinklere. Aceste surse suplimentare funcționează cel mai bine în combinație cu irigarea prin picurare, mai degrabă decât cu capete de pulverizare, deoarece picurarea tolerează o presiune mai mică și mai puțin consistentă mult mai bine.

Tipuri de capete de sprinklere explicate în profunzime

Nu toate capetele de aspersoare din plastic pentru irigare se comportă la fel, iar alegerea tipului greșit pentru o anumită zonă este unul dintre cele mai comune motive pentru care un sistem arată neuniform în primul sezon. Fiecare tip are o rată de precipitații distinctă, ceea ce înseamnă cât de repede aplică apa pe sol, iar amestecarea ratelor de precipitații pe o zonă este ceea ce provoacă petice umede lângă cele uscate.

Controlere inteligente și programare bazată pe vreme

Temporizatoarele tradiționale rulează un program fix, indiferent de condițiile reale, ceea ce înseamnă că fie supraudă după o săptămână ploioasă, fie sub apă în timpul unui vârf de căldură. Controlerele inteligente rezolvă acest lucru prin ajustarea automată a timpilor de rulare pe baza datelor reale, mai degrabă decât a unui calendar prestabilit.

Pentru majoritatea configurațiilor rezidențiale, un controler inteligent bazat pe ET asociat cu un senzor de ploaie de bază acoperă majoritatea potențialelor economii fără costul suplimentar al unei rețele complete de senzori de sol, care tinde să aibă mai mult sens financiar pe site-urile comerciale mai mari.

Ajustarea programelor în funcție de climă și anotimp

Un program de funcționare care funcționează primăvara nu este aproape niciodată corect până la mijlocul verii, iar copierea unui grafic de udare generic dintr-o zonă climatică diferită este un motiv comun pentru care sistemele noi fie sunt slabe, fie elimină apa uzată. Ajustările ar trebui să urmărească atât temperatura, cât și modelele regionale ale precipitațiilor.

Iernarea în climate predispuse la îngheț

Apa rămasă în interiorul țevii, supapelor sau un cap de stropire din plastic pentru irigare în timpul iernii se extinde pe măsură ce îngheață, iar această expansiune este cea care sparge fitingurile și despica îmbinările țevilor. Iarnarea elimină acest risc înainte de primul îngheț puternic.

• Opriți alimentarea principală cu apă a sistemului de irigare de la dispozitivul de prevenire a returului
• Deschideți supapele de scurgere în punctele joase ale sistemului, dacă sunt instalate, pentru a lăsa gravitația să curețe apa stătătoare
• Utilizați aer comprimat, de obicei la 40 până la 60 PSI pentru sistemele din PVC, pentru a sufla apa rămasă prin fiecare zonă pe rând.
• Izolați dispozitivul de prevenire a returului și orice conductă supraterană cu manșoane din spumă sau folie
• Setați controlerul în modul ploaie sau opriți-l complet pentru sezon

Depanarea problemelor comune

Tehnici de conservare a apei care merită construite

Eficiența este mai ușor de proiectat de la început decât de modernizat ulterior. Câteva completări, cele mai multe dintre ele ieftine în raport cu costul total al sistemului, reduc semnificativ utilizarea apei pe termen lung.

Programare Cycle și Soak

În loc să rulați o zonă pentru o singură porțiune lungă, împărțirea aceluiași timp total de rulare în două sau trei cicluri mai scurte, cu o perioadă de odihnă între ele, permite apa să se înmoaie în loc să se scurgă, fiind deosebit de important pe solul argilos sau în pantă.

Supape de reținere la punctele scăzute

Pe curțile înclinate, apa rămasă în țeavă după un ciclu se scurge prin capul cel mai de jos al stropitorului, creând o băltoacă de fiecare dată când sistemul se oprește. O supapă de reținere încorporată în interiorul capului previne complet acest drenaj cu capul scăzut.

Mulcirea în jurul zonelor de picurare

Un strat de mulci de 2 până la 3 inchi peste tubul de picurare reduce evaporarea suprafeței în mod semnificativ și ajută la menținerea mai uniformă a umidității solului între cicluri, lăsând sistemul să funcționeze mai rar în general.

Instalare DIY vs. Închiriere

Ambele abordări sunt comune, iar alegerea corectă se reduce de obicei la complexitatea curții și la timpul disponibil, mai degrabă decât la abilități.

Întrebări frecvente